Când treci prin încercarea grea
Când treci prin încercarea grea
Și nu mai vezi nicio scăpare,
Să nu te temi, nu renunța,
Curând va răsări iar soare.
Ridică ochii către cer,
De-acolo vine ajutorul,
Chiar dacă toate par că pier,
Cu tine este Creatorul.
Să ai credință și răbdare,
Că Dumnezeu nu te-a uitat,
El pregătește o cărare
Pe unde nimeni n-a umblat.
Când simți că nu mai ai putere
Și pasul tău devine greu,
El îți va da iar mângâiere —
Încrede-te în Dumnezeu!
Nicio furtună nu rămâne,
Oricât de tare ar sufla,
Iar Domnul care te susține
La timpul Lui o va calma.
Nu te opri, mergi înainte,
Chiar dacă drumul pare greu,
Păstrează vorba Lui în minte:
„Nu ești singur, sunt cu tine Eu!”
Din încercări se naște pace,
Din lacrimi crește biruința,
Iar Dumnezeu din nou va face
Să-ți înflorească iar credința.
Va veni ziua când vei spune,
Privind la tot ce ai trecut:
„Prin harul și prin mila Lui,
Am fost încercat, dar n-am căzut!”
Suflete drag, privește înainte,
Nu te opri, chiar dacă drumul-i greu,
Păstrează vie speranța ta fierbinte,
Căci lângă tine este Dumnezeu!
Această poezie s-a născut în urma încercărilor grele prin care am trecut, dar și din încrederea că Dumnezeu nu ne părăsește niciodată. Chiar și atunci când drumul pare greu, El ne dă putere să mergem înainte și ne amintește că după orice furtună va răsări din nou soarele.